Radu Lucian Alexandru

About me:

„N-am depărtat pe nimeni

de la masa mea, Doamne!

Ba încă, de departe,

i-am chemat să se așeze.

Tu știi că am un loc liber,

mereu, în sufletul meu

ce-i însetat de întâlnire,

de împărtășire, de idei,

de taine, de gândurile calde,

de daruri, prin oameni, trimise

de arhetipuri, prin vorbe, de zei.

Oricine m-a chemat

să vorbim, să ne întâlnim,

tu știi că nu a fost refuzat.

Ba încă, m-am grăbit

să ajung la timp, adeseori,

cu mult înaintea lor,

să pot să-i aștept.

Eu n-am fugit, Doamne,

de Cuvântul tău, niciodată.

Că sunt în el: acolo trăiesc.

Vorbesc despre Semnele tale,

lumină să fiu… pentru necredincioși,

pentru fricoși, pentru cei lipsiți

de iubire, de oglindire prin dialog.

Uneori, m-ai îndemnat, Doamne,

să cer să mă așez și la mese

la care nu-s dorit, Cuvântu-ți

să fie auzit de cei ce au aflat de el,

dar nu ți l-au citit în cartea vie

a sufletului meu.

Dar s-au făcut că nu mă înțeleg.

Că-s, cică, filosof, c-ar fi prea greu

de priceput Cuvântul tău.

Ba că-i prea simplu, prea direct,

ba că ar fi prea complicat…

Se scuză. Mă acuză că-s Poet

și că religia mea e Poezie.

La masa la care stau eu

chiar și Satana, chiar și Dumnezeu

se pot așeza oricând, cu un gând,

cu o idee, cu o emoție pură,

cu o ghicitoare sau cu o minciună.

Cuvântul tău, cuvântul tău,

omule bun, omule rău,

are mereu un loc liber

în sufletul meu. Așează-te liniștit,

la un pahar de bere, de vin.

Te invit. Oricând… e timpul potrivit

să ne întâlnim… prin Cuvânt!”

For more informations, please vizit my blog